vicepreședinte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VICEPREȘEDÍNTE, -Ă, vicepreședinți, -te, s. m. și
f. Persoană care ține locul unui președinte când acesta lipsește; locțiitor de președinte; titlu, funcție deținută de această persoană. –
Vice- + președinte (după
fr. vice-président).
vicepreședinte (Dicționar de neologisme, 1986)VICEPREȘEDÍNTE s.m. Locțiitor de președinte, cel care ține oficial locul președintelui când acesta lipsește. [După fr.
vice-président].
vicepreședinte (Marele dicționar de neologisme, 2000)VICEPREȘEDÍNTE, -Ă s. m. f. cel care ține oficial locul unui președinte când acesta lipsește. (după fr.
vice-président)
vicepreședinte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vicepreședínte (-ce-pre-) s. m.,
pl. vicepreședínțivicepreședinte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VICEPREȘEDÍNTE, -Ă, vicepreședinți, -te, s. m. și
f. Persoană care ține locul unui președinte când acesta lipsește; locțiitor de președinte; titlu, funcție deținută de această persoană. —
Vice- +
președinte (după
fr. vice-président).