vibrato (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIBRÁTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu vibrații. ♦ (Substantivat,
n.) Bucată (sau parte dintr-o bucată) muzicală astfel executată. ◊
Vibrato vocal = modulație a vocii umane (de frecvență, de amplitudine, de spectru) de foarte joasă frecvență. –
Cuv. it.vibrato (Dicționar de neologisme, 1986)VIBRÁTO adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Cu vibrații. //
s.n. 1. Calitate specială a vocii dată de vibrațiile sistemului muscular al aparatului vocal.
2. Efect obținut la un instrument cu coarde prin mișcări de oscilație a arcușului. [< it.
vibrato].
vibrato (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIBRÁTO I.
adv. (muz.) cu vibrații. II. s. n. oscilație ușoară și rapidă în jurul înălțimii reale a unui sunet produs de voce și de instrumentele cu coarde sau electronice. (< it.
vibrato)
vibrato (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vibráto (
it.)
(vi-bra-) s. n.vibrato (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIBRÁTO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu vibrații. ♦ (Substantivat,
n.) Bucată (sau parte dintr-o bucată) muzicală astfel executată. ◊
Vibrato vocal = modulație a vocii umane (de frecvență, de amplitudine, de spectru) de foarte joasă frecvență. —
Cuv. it.