vițică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VIȚÍCĂ,vițele, s. f. Vițea. – Vită + suf. -ică sau vițel + suf. -ică.
vițică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vițícă v. vițeá
vițică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VIȚÍCĂ,vițele, s. f. Vițea. — Vită + suf. -ică sau vițel + suf. -ică