vițelar - explicat in DEX

vițelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum). – Vițel + suf. -ar.

vițelar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
vițelár, -i, s.m. – (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut; părangină (Anthoxanthus odoratus). – Din vițel (< lat. vitellus).

vițelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vițelár (rar) s. m., pl. vițelári

vițelar (Dicționaru limbii românești, 1939)
vițelár m. (d. vițel). Păzitor de vițel. Pălciană. Mormoloc.

vițelar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vițelar m. plantă ce răspândește un plăcut miros ca al fânului proaspăt (Antoxanthum odoratum); 3. alt nume dat mormolocului. [Derivat din vițel].

vițelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum). — Vițel + suf. -ar.