vișinea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VIȘINEÁ,vișinele, s. f. Diminutiv al lui vișină. – Vișină + suf. -ea.
vișinea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vișineá/vișinícă s. f., art. vișineáua/vișiníca, g.-d. art. vișinélei; pl. vișinéle, art. vișinélele
vișinea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VIȘINEÁ,vișinele, s. f. Diminutiv al lui vișină. — Vișină + suf. -ea.