vișinap (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VIȘINÁP, vișinapuri, s. n. Vișinată. –
Tc. vișnab.vișinap (Dicționaru limbii românești, 1939)vișináp n., pl.
urĭ (turc. [d. pers.]
vișnab, adică „apă de vișine”. V.
gherdap, hoșav, nahlap).
Est. Rar azĭ. Rachiŭ de vișine. – Azĭ ob.
vișinată, f., pl.
e (după
limonată, salată ș. a.).
vișinap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vișinap n. rachiu de vișine:
boieru bea vișinap Al. [Turc. VIȘINAB, lit. apă de vișine].