vișin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (
Prunus cerasus). ◊
Vișin sălbatic = vișinel (
2).
Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (întrebuințat la confecționarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, întrebuințate drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (
Prunus mahaleb). – Din
vișină (derivat regresiv).
vișin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)víșin s. m.,
pl. víșinivișin (Dicționaru limbii românești, 1939)víșin m. (d.
vișină). Un fel de cireș cu fructele acrișoare (
prúnus cérasus orĭ
cérasus vulgáris), originar din Asia Mică. E foarte cultivat la noĭ și crește și sălbatic. E întrebuințat la hotarele viilor, ca și salcîmu.
Vișin turcesc, mălin.
vișin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vișin m.
1. cireș cu fructe acrișoare (
Prunus cerasus);
2. (
turcesc) arbust din al cărui lemn roșu, tare și plăcut mirositor, se fac bastoane și țigarete, iar cu frunzele-i se aromatizează vânatul (
Prunus mahaleb). [V.
vișină].
vișin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÍȘIN, vișini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (
Prunus cerasus). ◊
Vișin sălbatic = vișinel (
2).
Vișin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (utilizat la confecționarea lulelelor), cu frunzele plăcut mirositoare, folosite drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui (
Prunus mahaleb). — Din
vișină (derivat regresiv).