verișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERIȘÓR, -OÁRĂ, verișori, -oare, s. m. și
f. Diminutiv al lui
văr. –
Văr +
suf. -ișor.verișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verișór s. m.,
pl. verișóriverișor (Dicționaru limbii românești, 1939)verișór, -oáră s. (dim. d.
văr. D. rom. vine ung.
vérsár și
vésár).
Vest. Văr. – În est, ob.
văr.verișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)verișor m. formă mângâietoare pentru văr.
verișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERIȘÓR, -OÁRĂ, verișori, -oare, s. m. și
f. Diminutiv al lui
văr. —
Văr +
suf. -
ișor.