veric - explicat in DEX

veric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VERÍC, verici, s. m. (Pop. și fam.; ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr. – Văr + suf. -ic.

veric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
veríc (pop., fam.) s. m., pl. veríci

veric (Dicționaru limbii românești, 1939)
veríc, -ă s. (dim. d. văr). Vest. Epitet prietenos cuĭ-va.

veric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VERÍC, verici, s. m. (Pop. și fam.; ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr. — Văr + suf. -ic.