vergurie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VERGURÍE, vergurii, s. f. (
Înv.) Feciorie, castitate. – Din
vergură +
suf. -ie.vergurie (Dicționaru limbii românești, 1939)verguríe f.
Vechĭ. Virginitate.