verișcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERIȘCÁN, -Ă, verișcani, -e, s. m. și
f. (
Pop. și
fam.; mai ales ca termen de adresare) Văr. –
Văr +
suf. -ișcan.verișcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verișcán (
pop.,
fam.)
s. m.,
pl. verișcániverișcan (Dicționaru limbii românești, 1939)verișcán, -ă s.
Fam. Epitet prietenos îld.
văr.verișcan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERIȘCÁN, -Ă, verișcani, -e, s. m. și
f. (
Pop. și
fam.; mai ales ca termen de adresare) Văr. —
Văr +
suf. -
ișcan.