verifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERIFICÁ, verífic, vb. I.
Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date.
2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din
fr. vérifier, lat. verificare.verifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERIFICÁ vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. a cerceta activitatea cuiva. (< fr.
vérifier, lat.
verificare)
verifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
veríficăverificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)verificà v.
1. a examina dacă un lucru e asa cum trebue să fie ori cum a fost declarat;
2. a face să se vază adevărul, exactitatea unui lucru.
verifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERIFICÁ, verific, vb. I.
Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date.
2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. — Din
fr. vérifier, lat. verificare.