verif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERÍF s. n. (În
loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă)
În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. – Din
bg. verev.verif (Dicționar de neologisme, 1986)VERÍF s.n. În verif = pieziș, în diagonală față de firele unei țesături. [< engl.
verify].
verif (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)veríf s. n. – Curmeziș, oblicitate. –
Var. veref. Bg. na verevŭ (Scriban).
verif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)veríf s. n.verif (Dicționaru limbii românești, 1939)veríf, V.
veref.verif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERÍF s. n. (în
loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă)
În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. — Din
bg. verev.