veridicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERIDICITÁTE s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este veridic; veracitate. – Din
fr. véridicité.veridicitate (Dicționar de neologisme, 1986)VERIDICITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este veridic; veracitate. [Cf. fr.
véridicité].
veridicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERIDICITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este veridic; veracitate. (< fr.
véridicité)
veridicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)veridicitáte s. f.,
g.-d. art. veridicitắțiiveridicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERIDICITÁTE s. f. însușirea, caracterul a ceea ce este veridic; veracitate. — Din
fr. véridicité.