veridic - explicat in DEX

veridic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VERÍDIC, -Ă, veridici, -ce, adj. Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. – Din fr. véridique, lat. veridicus.

veridic (Dicționar de neologisme, 1986)
VERÍDIC, -Ă adj. Conform cu adevărul, cu reprezentarea și cu viziunea comună a realității; adevărat; real. [Cf. lat. veridicus, fr. véridique].

veridic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VERÍDIC, -Ă adj. adevărat; real. (< fr. véridique, lat. veridicus)

veridic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
verídic adj. m., pl. verídici; f. verídică, pl. verídice

veridic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*verídic, -ă adj. (lat. veridicus, d. verus, adevărat, și ducere, a zice). Care spune din obișnuință adevăru: om veridic. Conform adevăruluĭ: mărturie veridică. Adv. În mod veridic.

veridic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
veridic a. 1. care spune obișnuit adevărul: om veridic; 2. conform adevărului: mărturie veridică.

veridic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VERÍDIC, -Ă, veridici, -ce, adj. Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. — Din fr. véridique, lat. veridicus.