velință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VELÍNȚĂ, velințe, s. f. Țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, întrebuințată ca pătură, cuvertură, covor etc. [
Pl. și:
velinți] –
Cf. ngr. veléntza, scr. velenac.