veleitate - explicat in DEX

veleitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VELEITÁTE, veleități, s. f. (Livr.) Dorință, pretenție, ambiție (nejustificată). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléité.

veleitate (Dicționar de neologisme, 1986)
VELEITÁTE s.f. Pretenție, dorință, ambiție (nejustificată). [Pron. -le-i-. / cf. fr. velléité, lat. sc. velleitas < velle – a voi].

veleitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VELEITÁTE s. f. pretenție, dorință, ambiție (nejustificată). (< fr. velléité)

veleitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
veleitáte (-le-i-) s. f., g.-d. art. veleitắții; pl. veleitắți

veleitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*veleitáte f. (mlat. velléitas, -átis, d. lat. velle, a voi). Voință slabă și fără efect: a avut și el odată veleitatea de a fi prezident de republică.

veleitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
veleitate f. voință slabă și fără efect, dorință trecătoare.

veleitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VELEITÁTE, veleități, s. f. Dorință, pretenție, ambiție (nejustificată). [Pr.: -le-i-] — Din fr. velléité.