veleitar - explicat in DEX

veleitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VELEITÁR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire.

veleitar (Dicționar de neologisme, 1986)
VELEITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are veleități. [Pron. -le-i-. / < fr. velléitaire].

veleitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VELEITÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are veleități. (< fr. velléitaire)

veleitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
veleitár (-le-i-) adj. m., s. m., pl. veleitári; adj. f., s. f. veleitáră, pl. veleitáre

veleitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VELEITÁR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] —Din fr. velléitaire.