velicorus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VELICORÚS, -Ă, velicoruși, -se, s. m. și
f. Persoană care face parte din ramura cea mai numeroasă a poporului rus. – Din
rus. velikorus.velicorus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!velicorús adj. m.,
s. m.,
pl. velicorúși; adj. f.,
s. f. velicorúsă, pl. velicorúsevelicorus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VELICORÚS, -Ă, velicoruși, -se, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din ramura cea mai numeroasă a poporului
rus. 2. Adj. Care aparține velicorușilor (
1), referitor la velicoruși. — Din
rus. velikorus.