veleat - explicat in DEX

veleat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VELEÁT, (rar) veleaturi, s. n. (Înv. și pop.) 1. Timp fixat, hotărât pentru realizarea a ceva; dată, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. Durată a vieții, trai. ♦ (În construcție cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfârșitul vieții; moartea. [Var.: văleát s. n.] – Din sl. vŭlĕto „în anul...”.

veleat (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
veleát, s.n. – (înv.) Dată, an, termen: „Meseța ianuarie 20 de zile, veleat 1769„. – Din sl. vuleto „în anul...”.

veleat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
veleát (înv.) (-leat) s. n., pl. veleáturi

veleat (Dicționaru limbii românești, 1939)
veleát (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. vŭ lĭeto, în timpu. V. leat). Data anuluĭ (Vechĭ). Termin, hotar în timp: veleatu vĭețiĭ, atîta ĭ-a fost veleatu. A-ĭ ĭeși veleatu (unuĭ om, unuĭ lucru), a-ĭ trece timpu, a se demoda. – Vechĭ și vă-.

veleat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
veleat n. 1. data anului (arhaism); 2. fig. termenul vieții: ți-a sosit veleatul POP. [Slav. VŬ LĬETO, în timp (formulă adverbială devenită nume substantiv)].

veleat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VELEÁT, veleaturi, s. n. (înv.) 1. Timp fixat, hotârât pentru realizarea a ceva; dată, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. Durată a vieții, trai. ♦ (În construcție cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfârșitul vieții; moartea. [Var.: văleát s. n.] — Din sl. vŭlĕto „în anul...”.