vehement - explicat in DEX

vehement (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VEHEMÉNT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis.

vehement (Dicționar de neologisme, 1986)
VEHEMÉNT, -Ă adj. Violent, impetuos; aprig. [< fr. véhément, lat. vehemens].

vehement (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VEHEMÉNT, -Ă adj. (despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos; aprig. (< fr. véhément, lat. vehemens)

vehement (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vehemént adj. m., pl. veheménți; f. veheméntă, pl. veheménte

vehement (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vehemént, -ă adj. (lat. véhemens, -éntis). Ardent, impetuos (fără a fi furios): orator, discurs vehement. Adv. A vorbi vehement. V. violent.

vehement (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vehement a. 1. cu o putere foarte mare, impetuos; 2. fig: care are căldură și energie: orator vehement.

vehement (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VEHEMÉNT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. — Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis.