veghetor - explicat in DEX

veghetor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VEGHETÓR, -OARE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. – Veghea + suf. -tor.

veghetor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
veghetór (rar) adj. m., pl. veghetóri; f. sg. și pl. veghetoáre

veghetor (Dicționaru limbii românești, 1939)
veghetór, -oáre adj. și s. Care veghează: părințĭ veghetorĭ. S. f., pl. orĭ (după fr. veilleuse). Mică lampă saŭ candelă care arde toată noaptea (monstruos vegheză). V. supraveghetor, privighetoare.

veghetor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
veghetor m. cel ce veghiază.

veghetor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VEGHETÓR, -OÁRE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. — Veghea + suf. -tor.