vehicula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VEHICULÁ, vehiculez, vb. I.
Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din
fr. véhiculer.vehicula (Dicționar de neologisme, 1986)VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr.
véhiculer].
vehicula (Marele dicționar de neologisme, 2000)VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr.
véhiculer)
vehicula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vehiculá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
vehiculeázăvehicula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VEHICULÁ, vehiculez, vb. I.
Tranz. A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi. — Din
fr. vehiculer.