vegheat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VEGHEÁT, -Ă, vegheați, -te, adj. (
Înv.) Care veghează; treaz; vigilent, precaut. –
V. veghea.vegheat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vegheat a.
1. deștept, treaz:
le ținea mintea vegheată; 2. Jur. vădit:
nimeni nu poate fi arestat afară de cazul de vină vegheată; faptă vegheată, flagrant delict.
vegheat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VEGHEÁT, -Ă, vegheați, -te, adj. (
înv.) Care veghează; treaz: vigilent, precaut. -
V. veghea.