vegetativ - explicat in DEX

vegetativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VEGETATÍV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe spori). – Din fr. végétatif, it. vegetativo.

vegetativ (Dicționar de neologisme, 1986)
VEGETATÍV, -Ă adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate într-un sector special al sistemului nervos central. ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Referitor la organe și părți ale plantelor, exceptând organele de reproducere sexuală. ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe sau spori). [< fr. végétatif, lat. vegetativus, it. vegetativo].

vegetativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VEGETATÍV, -Ă adj. 1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate printr-un sector special al sistemului nervos central. ♦ sistem nervos ~ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. referitor la structuri, organe sau funcții care nu sunt implicate în procesul reproducerii. ♦ înmulțire ~ă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc., nu prin semințe sau spori. (< fr. végétatif, it. vegetativo)

vegetativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vegetatív adj. m., pl. vegetatívi; f. vegetatívă, pl. vegetatíve

vegetativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vegetatív, -ă adj. (mlat. vegetativus). Care determină vegetarea plantelor: principiŭ vegetativ. Fig. Inert, liniștit, retras: a duce o vĭață vegetativă.

vegetativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vegetativ a. 1. care produce o vegetațiune; 2. fig. vieață vegetativă, funcțiuni comune animalelor și vegetalelor, ca nutrițiunea.

vegetativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VEGETATÍV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe, spori). — Din fr. végétatif, it. vegetativo.