veghe - explicat in DEX

veghe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÉGHE, (rar) veghi, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (la un mort). 2. Ocrotire, pază, strajă. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care execută această misiune. – Din veghea (derivat regresiv).

veghe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
véghe s. f., art. véghea, g.-d. art. véghii; pl. veghi

veghe (Dicționaru limbii românești, 1939)
véghe f. (d. a veghea saŭ d. lat. vĭgĭlia, pop. *vĭglĭa, de unde s´a făcut *veglĭe, veghe; it. veglio, vegghia, fr. veille). L. N. Acțiunea de a veghea. Starea omuluĭ care veghează (care e treaz), trezie. La Romanĭ, schimb de gardă, de santinele. (Noaptea era împărțită în patru veghĭ orĭ schimburĭ).

veghe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
veghe f. 1. fapta de a veghia: făclie de veghe pe umezi morminte EM.; 2. starea celui treaz; 3. partea nopții în diviziunea celor antici: Romanii împărțiau noaptea în patru veghi. [Lat. VIGILIA].

veghe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÉGHE, veghi, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (ia un mort). 2. Ocrotire, pază, strajă. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care execută această misiune. — Din veghea (derivat regresiv).