vecinătate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VECINĂTÁTE, vecinătăți, s. f. I. 1. Starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini.
2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime.
3. Cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat).
II. Stare de vecin (
II); vecinie, rumânie, iobăgie. –
Lat. vicinitas, -atis.