vecinie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VECINÍE s. f. Vecinătate (II). – Vecin + suf. -ie.
vecinie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) veciníe s. f., art. vecinia, g.-d. vecinii, art. veciniei
vecinie(Dicționaru limbii românești, 1939) veciníe f. Cant. Șerbie.
vecinie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VECINÍE s. f. Vecinătate (II). — Vecin + suf. -ie.