vandalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VANDALÍSM s. n. Distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor;
p. gener. distrugere sălbatică și nejustificată. – Din
fr. vandalisme.vandalism (Dicționar de neologisme, 1986)VANDALÍSM s.n. Distrugere a bunurilor și a valorilor culturale ale unui popor, ale unui oraș etc.; distrugere barbară, nejustificată. [Cf. fr.
vandalisme].
vandalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)VANDALÍSM s. n. distrugere a bunurilor și a valorilor culturale și artistice ale unui popor, oraș etc. (< fr.
vandalisme)
vandalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vandalísm s. n., (fapte) pl.
vandalísmevandalism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vandalism n. faptă de Vandali:
distrugere stupidă a monumentelor artei sau științei.vandalism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VANDALÍSM, (
2)
vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc.
2. Faptă de vandalism (
1). — Din
fr. vandalisme.