vandalic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal.
2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din
fr. vandalique.vandalic (Dicționar de neologisme, 1986)VANDÁLIC, -Ă adj. 1. (
Ist.) Propriu vandalilor, referitor la vandali.
2. Necivilizat, barbar; crud. [Cf. it.
vandalico].
vandalic (Marele dicționar de neologisme, 2000)VANDÁLIC, -Ă adj. 1. propriu vandalilor. 2. (fig.) necivilizat, barbar. (< fr.
vandalique)
vandalic (Dicționaru limbii românești, 1939)*vandálic, -ă adj. (lat.
vandalicus). De Vandal:
A se purta vandalic.vandalic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal.
2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. — Din
fr. vandalique.