vandabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VANDABILITÁTE s. f. Însușirea de a se vinde (ușor). –
Vandabil +
suf. -itate. Cf. engl. vandability.vandabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)VANDABILITÁTE s. f. însușire de a fi vandabil. (< engl.
vandability)
vandabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vandabilitate s. f., g.-d. art.
vandabilitățiivandabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VANDABILITÁTE s. f. însușirea de
a se vinde (ușor). —
Vandabil +
suf. -
itate. Cf. engl. vandability.