validà - explicat in DEX

valida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider.

valida (Dicționar de neologisme, 1986)
VALIDÁ vb. I. tr. A confirma valabilitatea unui act (mai ales a unor acte de procedură sau elective). [Cf. fr. valider, lat. validare].

valida (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VALIDÁ vb. tr. 1. a confirma valabilitatea unui act de procedură, a unui mandat efectiv etc. 2. a verifica valabilitatea (unui test). (< fr. valider, lat. validare)

valida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
validá (a ~) vb., ind. prez. 3 valideáză

validà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
validà v. a face valid: a valida o alegere.

valida (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. — Din fr. valider.