valid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate);
p. gener. sănătos.
2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. – Din
fr. valide.valid (Dicționar de neologisme, 1986)VALÍD, -Ă adj. 1. Sănătos, în putere, apt pentru muncă. ♦ (
Bot.) Tare.
2. (
Despre acte, acțiuni) Valabil. [Cf. fr.
valide, lat.
validus].
valid (Marele dicționar de neologisme, 2000)VALÍD, -Ă adj. 1. sănătos, în putere, apt pentru muncă. 2. (bot.) tare. 3. (despre acte, tratate) capabil a produce efecte juridice, întrunind toate calitățile cerute de lege; valabil. (< fr.
valide, lat.
validus)
valid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)valíd adj. m., pl.
valízi; f.
valídă, pl.
valídevalid (Dicționaru limbii românești, 1939)*válid, -ă adj. (lat.
válidus. V.
invalid, valoare). Sănătos și robust:
om válid. Fig. Jur. Valabil:
contract valid. – Fals
valíd (după fr.). Cp. cu
pálid.valid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)valid a.
Jur. care împlinește condițiunile cerute de lege:
contract valid.valid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate);
p. gener. sănătos.
2. (Despre o acțiune, un act, un contract) Care îndeplinește condițiile cerute de lege; valabil. — Din
fr. valide.