valida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VALIDÁ, validez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din
fr. valider.valida (Dicționar de neologisme, 1986)VALIDÁ vb. I. tr. A confirma valabilitatea unui act (mai ales a unor acte de procedură sau elective). [Cf. fr.
valider, lat.
validare].
valida (Marele dicționar de neologisme, 2000)VALIDÁ vb. tr. 1. a confirma valabilitatea unui act de procedură, a unui mandat efectiv etc. 2. a verifica valabilitatea (unui test). (< fr.
valider, lat.
validare)
valida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)validá (a ~) vb., ind. prez. 3
valideázăvalidà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)validà v. a face valid:
a valida o alegere.valida (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VALIDÁ, validez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A confirma, a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. — Din
fr. valider.