valț - explicat in DEX

valț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VALȚ¹, valțuri, s. n. Mașină sau instalație formată din una sau mai multe perechi de cilindri grei, dispuși paralel și având rotire inversă unul față de celălalt, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze.

valț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VALȚ² s. n. v. vals.

valț (Dicționar de neologisme, 1986)
VALȚ s.n. 1. Cilindru. 2. Mașină alcătuită dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuși paralel, care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită o presiune asupra unor materiale pe care le sfărâmă, le netezesc etc. [< germ. Walze].

valț (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VALȚ s. n. 1. cilindru. 2. mașină alcătuită dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuși paralel, care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită o presiune asupra unor materiale pe care le sfărâmă, le netezesc etc. (< germ. Walze)

valț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
valț (-țuri), s. n. – Sul, cilindru, mai ales al mașinii tipografice. Germ. Walze.

valț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri

valț (Dicționaru limbii românești, 1939)
*valț n., pl. urĭ (germ. walzer. V. vals). Cilindru care, la o mașină tipografică, unge literele cu cerneală.

valț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
valț n. vals. [Nemț. WALZER, (cf. danț)].

valț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VALȚ¹, valțuri, s. n. Mașină sau instalație al cărei organ principal este constituit dintr-o pereche de cilindri care se rotesc în sensuri contrare, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. — Din germ. Walze.

valț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VALȚ² s. n. v. vals.