valabil - explicat in DEX

valabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable.

valabil (Dicționar de neologisme, 1986)
VALÁBIL, -Ă adj. 1. Care are valoare. 2. Care poate fi acceptat (ca plată, ca mărturie etc.); acceptabil. 3. Care este întărit cu toate formele legale. [Cf. fr. valable, lat. valabilis < valere – a fi sănătos].

valabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VALÁBIL, -Ă adj. care are valoare; care poate fi acceptat; acceptabil. ◊ care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate. (< fr. valable)

valabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile

valabil (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
valabil, -ă, valabili, -e adj. (d. oameni) înțelegător, de treabă.

valabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*valábil, -ă adj. (fr. valable, d. valoir, a valora). Care are valoare, bun, acceptabil: un bilet valabil pentru toate trenurile, scuză valabilă.

valabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
valabil a. care are valoare: bun, acceptabil.

valabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VALABÍL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. — Din fr. valable.