vagonetar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialului cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. –
Vagonet +
suf. -ar.vagonetar (Dicționar de neologisme, 1986)VAGONETÁR s.m. Muncitor care lucrează la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare etc. [<
vagonet +
-ar, după fr.
wagonnier].
vagonetar (Marele dicționar de neologisme, 2000)VAGONETÁR s. m. muncitor care lucrează pe vagonete. (< vagonet + -ar)
vagonetar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vagonetár s. m., pl.
vagonetárivagonetar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. —
Vagonet +
suf. -ar.