vagonet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VAGONÉT, vagonete, s. n. Vagon (
1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere si de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din
fr. wagonnet.vagonet (Dicționar de neologisme, 1986)VAGONÉT s.n. Vagon mic care circulă pe o linie ferată îngustă, folosită mai ales la lucrări forestiere sau în fabrici, pe șantiere etc. [Var.
vagonetă s.f. / < fr.
wagonnet].
vagonet (Marele dicționar de neologisme, 2000)VAGONÉT s. n. vagon mic care circulă pe o cale ferată îngustă (la lucrări forestiere sau în fabrici, pe șantiere etc.). (< fr.
wagonnet)
vagonet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vagonét s. n., pl.
vagonétevagonet (Dicționaru limbii românești, 1939)*vagonét n., pl.
e (fr.
wagonnet). Vagon mic de cărat pămînt și altele la terasamente și al căruĭ coș se poate răsturna ca să se deșerte.
vagonet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vagonet n. vagon mic întrebuințat în antreprize de lucrări.
vagonet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VAGONET, vagonete, s. n. Vagon (
1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. — Din
fr. wagonnet.