vagotonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VAGOTONÍE, vagotonii, s. f. (
Med.) Dezechilibru al funcționării sistemului nervos vegetativ parasimpatic. – Din
fr. vagotonie.vagotonie (Dicționar de neologisme, 1986)VAGOTONÍE s.f. Anomalie constituțională particulară, caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos autonom dirijat de pneumogastric. [< fr.
vagotonie].
vagotonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)VAGOTONÍE s. f. tulburare neurovegetativă caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos autonom dirijat de penumogastric. (< fr.
vagotonie)
vagotonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vagotoníe (anomalie) s. f., art.
vagotonía, g.-d. art.
vagotoníi, art.
vagotoníei; pl.
vagotoníi, art.
vagotoníilevagotonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VAGOTONÍE, vagotonii, s. f. (
Med.) Dezechilibru al funcționării sistemului nervos vegetativ parasimpatic. — Din
fr. vagotonie.