vagonetaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VAGONETÁJ s. n. (Rar) Transport cu ajutorul vagonetelor. –
Vagonet +
suf. -aj (după
fr. wagonnage).
vagonetaj (Dicționar de neologisme, 1986)VAGONETÁJ s.n. (
Rar) Transport cu ajutorul vagonetelor. [<
vagonet +
-aj, după fr.
wagonnage].
vagonetaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)VAGONETÁJ s. n. transport cu ajutorul vagonetelor. (după fr.
wagonnage)
vagonetaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vagonetáj (rar) s. n.
vagonetaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VAGONETÁJ s. n. (Rar) Transport cu ajutorul vagonetelor. —
Vagonet +
suf. -
aj (după
fr. wagonnage).