vagon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine și care servește la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊
Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit.
Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se inșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse:
vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant;
vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată.
2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (
1) și care servește ca unitate de măsură. – Din
fr. wagon.vagon (Dicționar de neologisme, 1986)VAGÓN s.n. Vehicul de cale ferată, servind la transportul călătorilor, al mărfurilor, al animalelor etc. ♦ Cantitate de mărfuri (cereale, lemne etc.) care încape într-un asemenea vehicul. ◊
Vagon de dormit = vagon prevăzut cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit;
vagon restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant;
casă (sistem) vagon = casă care are camerele așezate una după alta, așa cum sunt compartimentele unui vagon. [< fr. , engl.
wagon].
vagon (Marele dicționar de neologisme, 2000)VAGÓN s. n. 1. vehicul de cale ferată pentru transportul călătorilor, al mărfurilor, animalelor etc. ♦ ~ de dormit = vagon prevăzut cu cabine și paturi pentru dormit; vagon-lit; ~-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; ~-cisternă = recipient cilindric montat pe șasiu, pentru transportul lichidelor; casă (sistem) ~ = casă care are camerele dispuse una după alta. 2. cantitate de mărfuri care încape într-un vagon (1). (< fr.
wagon)
vagon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vagón (-oáne), s. f. – Vehicul propulsat sau autopropulsat care circulă pe șine. –
Var. vulg. vargon. Fr. wagon. –
Der. vagonet, s. n., din
fr. wagonnet; învagona, vb. (a încărca în vagoane), barbarism din limbajul militar.
vagon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vagón s. n., pl.
vagoánevagon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)vagon, vagoane s. n. abundență, belșug, cantitate mare.
vagon (Dicționaru limbii românești, 1939)*vagón n., pl.
oane (fr. [d. engl.]
wagon, germ.
wagen. V.
rădvan). Vehicul tras pe șine:
vagon de drum de fer [!], de tranvaĭ [!]; vagon de persoane, de marfă. V.
locomotivă.vagon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vagon n. trăsură cu cabine de cale ferată.
vagon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine servind la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊
Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit.
Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse:
vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant;
vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată.
2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (
1) și care servește ca unitate de măsură. — Din
fr. wagon.