uza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZÁ, uzez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦
Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦
Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare).
2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din
fr. user.uza (Dicționar de neologisme, 1986)UZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). ♦
refl. (
Fig.; despre persoane) A se epuiza, a se consuma.
2. intr. A întrebuința, a se folosi de... [< fr.
user, it.
usare].
uza (Marele dicționar de neologisme, 2000)UZÁ vb. I. tr., refl. a (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). II. refl. (fig.; despre persoane) a se epuiza, a se consuma. III. intr. a se folosi de... (< fr.
user)
uza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uzá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
uzeázăuzà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uzà v.
1. a se servi, a face uz de;
2. a consuma prin întrebuințare:
lampa uzează mult gaz; 3. a strica prin multă uzare:
a uza repede încălțămintele; 4. fig. a slăbi, a distruge:
necazurile l’au uzat (= fr.
user).
uza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UZÁ, uzez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦
Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦
Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare).
2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. — Din
fr. user.