uzbec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Uzbekistanului sau care este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (
1), privitor la Uzbekistan sau la uzbeci (
1). ♦ (Substantivat,
f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (
1). – Din
rus. uzbek.uzbec (Marele dicționar de neologisme, 2000)UZBÉC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Uzbekistan. ◊ (s. f.) limbă turcică vorbită de uzbeci. (< rus.
uzbek)
uzbec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uzbéc adj. m.,
s. m.,
pl. uzbéci; adj. f.,
s. f. uzbécă, pl. uzbéceuzbec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UZBÉC, -Ă, uzbeci, -ce, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Uzbekistanului sau care este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Uzbekistanului sau uzbecilor (
1), privitor la Uzbekistan ori la uzbeci (
1). ♦ (Substantivat,
f.) Limba (turcică) vorbită de uzbeci (
1). — Din
rus. uzbek.