uscățel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscaței, -ele, adj.,
s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui
uscat2 (
I).
2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (
1).
3. S. f. (Mai ales la
pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (
2). –
Uscat2 +
suf. -el, -ică.