uscăciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USCĂCIÚNE s. f. 1. Însușirea de a fi uscat. ♦ Senzație puternică de sete, de căldură, de înecăciune (pe care o simte cineva în gură, în gât etc.).
2. Secetă. –
Usca +
suf. -ăciune.