urzitor - explicat in DEX

urzitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Mașină de urzit pânza. – Urzi + suf. -tor.

urzitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urzitór (bărbat) s. m., pl. urzitóri

urzitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
urzitor m. cel ce urzește. ║ n. unealtă pe care se urzește tortul.

urzitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, s. m. și f., urzitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. f., s. n. Mașină de urzit pânza. [Pl.: (2, n.) urzitoare] — Urzi + suf. -tor.