urzire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URZÍRE, urziri, s. f. Acțiunea de
a urzi și rezultatul ei; urzit. –
V. urzi.urzire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urzíre s. f.,
g.-d. art. urzírii; pl. urzíriurzire (Dicționaru limbii românești, 1939)urzíre f. Acțiunea de a urzi.
Vechĭ. Întemeĭere.
urzire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URZÍRE, urziri, s. f. Acțiunea de
a urzi și rezultatul ei; urzit. —
V. urzi.