urzica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URZICÁ, urzíc, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante.
2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din
urzică.