urzicuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) URZICÚȚĂ,urzicuțe, s. f. Diminutiv al lui urzică. – Urzică + suf. -uță.
urzicuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) urzicúță s. f., g.-d. art. urzicúței; pl. urzicúțe
urzicuță(Dicționaru limbii românești, 1939) urzicúță f., pl. e (dim. d. urzică). Un fel de verbină (verbena [chamaedryfolia incisa ș. a.]).
urzicuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) URZICÚȚĂ,urzicuțe, s. f. Diminutiv al lui urzică. — Urzică + suf. -uță.