urzica - explicat in DEX

urzica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică.

urzica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urzicá (a ~) vb., ind. prez. 3 urzícă

urzicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
urzicà v. 1. a înțepa cu urzici; 2. fig. a înțepa cu vorba. [Tras din urzică].

urzica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o iritație) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. — Din urzică.